Cioburi

Ma tot gandesc ce subiect sa abordez si nu reusesc sa-mi strang gandurile pentru a le asterne aici.
Hai sa va povestesc despre … profitori . Uite-asa .
Profitorii se intalnesc la tot pasul. Da, da, din aceia ca si Ghita Pristanta, politaiul prostanac din “O scrisoare pierduta” de Caragiale. Daca stau mai bine sa ma gandesc, nu era atat de prostanac. Profitau ceilalti de el, dar si el de ei. Se dadea bine pe langa cei 3 si obtinea unele avantaje.
Dar nu vreau sa vorbesc despre el, este plictisitor si expirat.
Va dau un exemplu contemporan si anume : dracii mei colegi. Ii recunosti usor pentru ca au acea sclipire de viclenie in ochi si glasul le e mieros. Vin la tine cu o voce placuta, mieroasa si iti cer tema la cutare obiect sau stie dracu’ ce prostii, iti arunca o privire de caine bleg si se prefac a fi niste ingerasi. Daca refuzi te poti astepta linistit la insulte si poti asista uimit la o metamorfoza : din ingeras se transforma intr-un dracusor impielitat. Deci, aparentele inseala.
Si cum putem sa-i tratam ? Sa le facem pe plac ?
Sigur ca da, dar partea proasta e ca, daca cumva ai nevoie de ajutorul lor, nu ti-l vor acorda nici cand or zbura porcii pentru ca pe creierul lor s-a asezat o placuta care stie excelent cum sa refuze, sa se scoata, sa se scuze, adica sa minta.
Cel mai bine e sa le dai ignore. Se poate si-n viata reala, nu doar in cea virtuala. Eu am ceva metode, dar deocamdata astept sa termin clasa a VIII-a pentru a le putea dezvalui, cine stie ce coleg citeste blog-ul si m-am ars .